ŞTIRI

Paşaportul sanitar înseamnă obligativitatea vaccinării fără a fi impusă direct

În acest moment, Consiliul de Miniștri din Ғʀᴀɴțᴀ are în vedere un proiect de lege pentru prelungirea permisului de sănătate până la 31 iulie 2022.

Valabilitatea dispozitivului, care limitează dreptul de acces la locurile frecventate zilnic și dreptul la muncă al persoanelor nevaccinate (cu excepția cazului în care se testează în mod regulat pentru C̫o̫v̫i̫d̫-19), urma să se încheie la 15 noiembrie, însă sunt şanse mari să fie prelungită.

În contextul în care lațul se strânge tot mai mult în jurul celor care nu doresc să facă „ ιɴנᴇcțιιʟᴇ anti-C̫o̫v̫i̫d̫”, William Julié, avocat specializat în drepturile omului, a vorbit, la sᴘuтɴικ ғʀᴀɴcᴇ, în emisiunea „Le Désordre mondial”, despre căile de atac disponibile pentru cetățeni.

William Julié precizează în primul rând că bazele legale pentru coɴтᴇsтᴀʀᴇᴀ măsurilor se bazează în esență pe dreptul administrativ, care se opune jurisdicțiilor judiciare.

„Trebuie recunoscut că judecătorii administrativi nu sunt considerați a fi cei mai ʀᴇʙᴇʟι judecători pe care îi puteți găsi. Judecătorul va trebui să fie lămurit de un om de știință și să evalueze dacă încălcările libertăților sunt proporționale cu necesitatea de a proteja așa-numitul interes colectiv. Ulterior, există o tendință a judecătorului administrativ de a găsi un echilibru mai mult în direcția unui anumit număr de poziții științifice stabilite sau în direcția celor susţinute de autoritățile executive”, a lămurit avocatul.

Acesta consideră că „s-a ajuns la obligația de vaccinare într-un mod indirect fără a o impune. Permisul sanitar este o formă de obligativitate a vaccinării la care se ajunge fără a fi impusă”.

„Dacă am decide să nu impunem vaccinarea obligatorie în afara anumitor categorii foarte specifice ale populației, acest lucru are, fără îndoială, temei în faptul că ar exista posibilități juridice a priori de a face trimitere la dreptul Uniunii Europene. Acest drept include reglementări care impun – în special atunci când este vorba de produse medicale care nu au fost încă validate ca non-experimentale, precum cele împotriva C̫o̫v̫i̫d̫ – obtinerea consimțământului liber și informat”, a subliniat William Julié.

Într-adevăr, potrivit acestuia, există obstacole legale în calea unei astfel de obligativităţi sistematice.

Totuşi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a refuzat să examineze 18.000 de cereri împotriva permisului sanitar din Ғʀᴀɴțᴀ. Instanța a considerat că obiectivul acestor plângeri a fost să provoace „aglomerarea” Curții.

„Instanța a considerat că apelurile nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate, dar nu există, în opinia mea, temeri că, atunci când este introdusă o contestație, cu respectarea a tot ceea ce trebuie respectat de către orice solicitant pentru a trece acest prim filtru, CEDO nu se va pronunța, așa cum se întâmplă adesea, într-o manieră destul de curajoasă”, este de părere avocatul.

Trả lời

Email của bạn sẽ không được hiển thị công khai. Các trường bắt buộc được đánh dấu *